El şi ea, două persoane imperfecte, o relaţie atât de perfectă.

Se înserează treptat...

Ea îl sărută încet, suav pe buzele lui fierbinţi şi moi. Îşi plimbă mâinile pe spatele lui şi începe să îi ridice bluza. Pielea lui e fină şi catifelată.

El îi şopteşte încet în ureche că o iubeşte şi o sărută pe gât. Îi simte parfumul dulce şi pielea. E atât de frumoasă în lumina serii,cu părul ciufulit şi buzele roşii, care îl atrag atât de mult încât începe să îi desfacă nasture cu nasture cămaşa.

De la sărutul lui atât de fierbinte se înfiorează de plăcere şi începe să tremure uşor. Ştie că nu e bine ce face, dar îl doreşte atât de mult...

Ajunge la ultimul nasture pe care îl desface. O sărută pe sânii ei mici şi rotunzi…şi atât de perfecţi; şi e nesigur. Dacă e bine ce face, dacă ar trebui, ce simte ea în acel moment.

O atingere pe burtă, o mângâiere, un sărut, o şoaptă...

Îi dă jos pantalonii şi o ia în braţe, o mângâie, îi simte fundul rotund.

Ea se lasă purtată în acest joc mirific şi trăieşte fiecare clipă. E hotărâtă să meargă până la capăt.

Îi desface încet cureaua şi apoi pantalonii. Îl mângâie pe braţele lui puternice şi protectoare.

E atât de cald, picături de sudoare se preling de pe frunţile lor.

El îi atinge încet linia chiloţilor, şi, fără să se grăbească, îi dă în jos, încet,  încet, încet.

O zăreşte o clipă în toată goliciunea ei, şi se gândeşte cât poate fi o fiinţă de frumoasă.

Şi acum, ca întotdeauna, radiază de frumuseţe, o inocenţă nemaiîntâlnită.

E greu de exprimat ce simţea.

O mângâie încet pe părul roşu care l-a fermecat întotdeauna.

Ea îşi deschide încet şi nesigur ochii şi îl priveşte. O privire atât de dulce, plină de nesiguranţă.

Înţelege.

- Nu te teme, promit că nu îţi voi face rău.

Ochii ei verzi sclipesc stins, până se afundă din nou în întuneric.

El o sărută peste tot: pe picior, pe burtă, pe spate, pe sâni, pe gât, până ajunge la buze.

Îl muşcă încet şi tandru de buza de jos.

Îşi înfige degetele adânc în spatele lui şi geme uşor.

Apoi plutesc împreună spre fericire, purtaţi de melodia care a dat viaţă dragostei lor...

Din nou şi din nou.

Şi acum se mai aud în depărtare fragmente şterse, note, sentimente.

Şi acum tremură uşor când îşi aduc aminte noaptea aceea, în care totul

s-a împlinit, în care au depăşit pragul realităţii şi s-au cufundat în fantezie, peste hotarele minţii, undeva departe - într-un loc numai de ei ştiut.

Într-un paradis interzis.