Am auzit
Eu te aştept în camera noastră. Camera noastră cu ferestre mari unde a bătut ploaia toată ziua. Camera noastră cu draperii lungi şi covor pufos. Te aştept lângă fereastră cu ochii mai verzi ca niciodată, cu acelaşi păr nepieptănat, cu aceeaşi piele albă, cu unghiile vişinii şi îmbrăcată în cămaşa ta. Îţi şterg fruntea de apă, îţi mângâi pleoapele obosite, îţi admir cutele ochiului, îţi strâng mâna dreaptă şi abia apoi îţi sărut buzele.
Te simt cald, cu buzele fierbinţi, ca de obicei, cu răbdarea ta imensă.
Te simt al meu.
Bine ai venit acasă!

