Picaturile Toamnei..
Toamna pentru mine este un..anotimp special, are frumusetea ei. Cu toate ca putem sa o privim cu dusmanie din multe puncte de vedere, si cu slutirea naturii, pentru unii din cei care inca mai stiu sa traiasca, sa simta, toamna poate fi deprimanta, trista. Daca nu ar fi anotimpul in care toate sa moara..atunci cum ar mai continua natura sa traiasca? Ciclul naturii trebuie sa continue, desi pare trist. Toamna ma inspira...este inceputul sfarsitului.
Toamna este sensibila, fragila, te poate face sa devii melancolic. Daca in viata am putea sa o luam pur si simplu de la capat mereu ca si cum nu s.ar intampla nimic, ar fi mult mai simplu pentru noi sa percepem adevaratele sensuri ale vietii.
Ploaia este un bun exemplu. De ce ploua? Stau pe o banca si ma uit la cer. In jurul meu sunt frunzele ruginite, lipsite de viata si trupurile aproape goale ale copacilor batrani. Cerul incepe sa planga iar. Stropii cad peste mine, cad la fel ca lacrimile de tristete, nevazute de nimeni. Picaturile mari cad fara oprire peste toata realitatea, parca dorind sa spele nepasarea, rautatea si lipsa de recunostiinta. Ce frig e!
Ploua la fel ca in sufletul meu, sufletul tuturor, toamna. Ar trebui sa se opreasca si ploaia asta si nebunia de ganduri din sufletul meu. Sterge tot, toate gandurile, amintirile, atata timp cat mai poti. Nu.ti mai amintit nimic!
Stau in ploaie si ascult zgomotul picaturilor: in afara de frig m.a cuprins o liniste nemarginita, linistea singuratatii, linistea clipelor pe care le.am ales. Nu mai am o lume a mea, numai fac marte din niciuna, asta simt. Nu pot sa ma incadrez nicaieri, iar la mijloc nu gasesc nimic.
Picaturile ploii cad fara incetare, ca lacrimile nevazute din sufletul meu. Vreau sa se opreasca timpul, care zboara si sterge splendoarea naturii. Amintirile mimate cu prietenii, familie, cainele, dispar, inlocuite de altele, nu atat de frumoase ca acelea, poate cosmaruri.
Timpul nu se scurge in favoarea noastra. Ploaia devine tot mai incapatanata si nu inteleg, parca vrea sa.mi demonstreze ca are dreptate, vrea sa ma invinga, sa ma faca sa vad realitatea: ca lacrimile vor picura in suflet pentru totdeauna.
Bucuria a devenit tristete, tristetea s.a transformat in deziluzie si am ajuns sa vad ca nu mai am nimic, nimic pentru sufletul tau care ar dori o oaza de fericire. In ciuda acestor sentimente de tristete pe care le provoaca toamna, se stie ca o raza de soare va patrunde odata printre nori, si va inceta caderea ploii, a suferintei, ivind atat frumusestea exterioara cat si cea interioara in toata splendoare ei.
[Atrevete a sonar! - Pintando el amor]
I si estas sintiendo lo mismo que jo
Que somos dos cometas que ha unido el amor
Que ja nada podra separarnos
Que tengamos una estrella que noz haga simpre amarnos
Tu, que me vuelves rehilete el corazon
Que dibujas en el cielo un girasol que me despierte en la mañana
Acuarelas que cambian mi sol
Tu, que jugaste loteria con mi amor
Que tomaste la luna como rueda de la fortuna cual ninguna
Con crayolas pintando el amor.. :X
[spanish..no subtitles xP]
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu