-Lumea este lipsita de incredere si plina de ura-

As vrea sa dorm pana intr.o zi cand sa ma trezesc alta persoana. Sa deschid ochii, si sa nu fiu intr.o camera veche, intr.un pat mic si stramt, inghesuit langa perete. Sa ma ridic dintr.un pat care miroase a parfumul tau, sa fiu in camera, alaturi de tine.
Sa fie alt "eu", un "eu" diferit, de cel de acum. Unul schimbat, dar totusi acelasi. Gandurile sa.mi dispara, doar tu in mintea mea si sa fiu inconjurat de dragostea ta. Dar tot ce e in jurul meu acum este doar zgomot; vocea ta dulce, un zgomot care nu ma lasa sa respir asa cum as vrea, un zgomot care se pune in calea mea si nu ma lasa sa fiu acel "eu" dorit.
O sa adorm diseara cu gandul la tine, sperand ca dimineata urmatoare sa te gasesc langa mine. De mai multe nopti, am adormit cu tine.n gand. Daca de fiecare data cand s.ar mai intampla asta, as avea cate o bucatica din tine in fiecare noapte, ochii, buzele, mainile, pana acum te.as fi avut langa mine. Dar pana atunci mai e ceva si nu am de ales decat sa traiesc ce am si sa ma multumesc cu ce am oricand. Oricum.
Din coltul cel mai sumbru si intunecat al camerei mele, vad luna pe fereastra. Lumina sa palpaie usor in adierea vantului de primavara. Este palida si rotunda.Parca imi zambeste. Creeaza in jurul meu o stare de emotie. Simt bataile inimii ei, ii aud pasii.Se apropie. Ii aud respiratia, e langa mine. Ma culca usor in pat si ma saruta pe frunte.
Imediat dupa ce ma trezesc, caut sa.mi amintesc de ea. Ma uit in oglinda ... acelasi "eu". Ma fixez pe ochiul stang si incerc sa privesc dincolo de el, pentru ca stiu ca acolo te pot gasi mereu. Acolo se formeaza visele mele. Tu nu esti o inchipuire de.a mea. Tu esti un cockteil intre fata perfecta din vis si fata obisnuita de langa lac. Mergi ca fata din statia de autobuz si.mi zambesti ca fata din parc. Din nevoia mea de a cunoaste o fiinta perfecta, te.am creat pe tine. Te vad in fiecare seara, plutesti alaturi de mine, in cele mai pitici universuri, pentru ca apoi, sa ma trezesc singur. Acesta este ultimul meu post despre tine, simpla ta existenta ma chinuie. Stii cum stiu ca existi in vis, in mijlocul jocului dintre nori, te opresti si ma privesti. Acesta este motivul pentru care in fiecare zi, cand vad un copil pe strada privesc in ochii lui. Cand te voi descoperi in lumea reala, atunci voi inceta sa te mai visez.
Nu esti doar un vis special. Te vad zilnic, plimbandu.te langa lac, asteptand pe bulevard sau certandu.te cu mine, privesc drept spre tine, eu stiu...si stii si tu, poate nu azi, poate nu maine...dar stii ca ma voi intoarce dupa ce.i al meu asa ca e suficient sa.ti spun pentru acum doar "Buna dimineata." Ma intorc si plec. Dar stai. Ce se aude?!
Scartait de vioara, de departe, dupa nori, coboara, tragand sute de lacrimi care aluneca si se unesc pentru ca in final, sa straluceasca o picatura de ploaie. Picaturi simple, picaturi ce se nasc ca sa moara, picaturi ce stralucesc. Picaturi albastre, rebele, picaturi rosii, stropi.
Albastra, negru-intunecat, albastru rece, dar tu la fel, picatură ce te topesti dansand pe ritmul viorii pe nori, alergi in pasi marunti catre locul in care voi inceta sa existi.[Ceva imi sopteste"opreste timpul"]..dar eu te privesc.Esti atat de frumoasa cand zambesti, cand razi si cand te bucuri..te.as vinde pe prima fata cu lacrimi in obraji.
Fara sa stii tu, cand lacrima.ti atinge buzele, sufletul meu incearca stupid sa se ascunda in spatele unui ac. Pur si simplu nu.i corect ca tu sa plangi..pentru ca noua, celorlalti, nu ne mai lasi nicio sansa.
Incep sa merg. Parca alunec, nu am stabilitate. Norii sunt atat de subtiri si patrunzatori. Vreau sa ajung la tine, dar simt ca ceva ma opreste. Totusi, inaintez cu avant, luandu.mi inima in dinti si privind prin ochii mortii. Dincolo de nori ma asteapta o cazatura fatala, moartea. Pasesc usor.Ma tem. Ma tem de moarte. Ma tem de tine. Eu te.am creat si totusi imi pari straina. Imi depasesc teama de singuratate, teama de a te pierde. Te imbratisez tare si.ti vorbesc: "Iubito, de ce plangi?..nu plange, sau daca plangi, nu te opri. Ochii tai negri stralucesc atat de tare si ma faci fericit cand vad ca zambesti si nu cand plangi.Obraji impovarati de lacrimi..imi doresc sa te sarut..chiar daca nu te cunosc."
Nu vreau sa ma trezesc. Vreau sa te simt asa, langa mine pentru totdeauna. Deodata alunec din bratele tale si cad...tot mai adanc...Mai devreme mi.ai spus sa.mi deschid aripile si sa zbor catre lumea imaginatiei, liber, dar nu te.am ascultat.Acum cad in gol, stiind ca te.am pierdut pentru totdeauna; ma asteapta moartea.
Phbbbt! Ma trezesc! Sunt pe jos. In camera mea, in apartament, din orasul asta stupid, in care iti vezi visele prabusindu.se in fata ta, unde speranta pentru un viitor mai bun sunt distruse de realitatile vietii.
Sunt nascut in mizerie si dispret si toti sunt rusinati de mine. Vreau sa traiesc liber, sa imi deschid aripile si sa zbor spre un taram magic. Dar degeaba.Pentru ca de fapt imi deschid aripile pentru a fi arse. Te.am pierdut pe tine. Eu cautam pe cineva care sa aiba grija de mine, care sa ma protejeze si sa ma iubeasca, dar vad numai ura. Eu doresc iubire si afectiune, dar sunt batut, invins si omorat.
Traiesc in acelasi loc unde platesc din greu pentru a avea viata la care am visat. Cand o raza de speranta este vizibila, este cineva care vine si o distruge. Eu mor incet, in fiecare an, in fiecare luna, in fiecare zi. Nimeni nu ma vede si numeni nu ma vrea. Niciodata nu au facut.o. Nici macar cand m.am nascut. De aceeaa sunt aici, prins intre irealitatea perfecta si realitatea coplesitor de ucigasa.
Eu vreau doar un vis, o euforie a unei vieti posibile, intr.o stare incurcata si totusi reala, dar pe care doar eu sa o traiesc. Sansa-, clipa pe care mi.o doresc, spre care aspir, stiu ca o voi avea -un plonjon fara riscuri in viata care ma asteapta.-
Intr.o zi..cine stie..o sa adorm si nu o sa ma mai trezesc niciodata, din senin. Tu m.ai parasit, toti m.au uitat, am ramas singur in aceasta lume cruda, in care visele sunt nimicuri. Eu sunt diferit. Stiu in sinea mea ca totul se poate implini, doar daca imi doresc, daca imi imaginez. Cred in magicul si feeria viselor si asta e singurul lucru care nu ma opreste, ceea ce.mi da puterea sa merg mai departe si sa inving..
Cat despre tine, draga cititorule..am un sfat: Daca ai un vis, nu.i pune nume, pentru ca o sa.ti fie mai greu atunci cand o sa trebuiasca sa.l omori.