Iubesc, deci exist. -I.m not me..anymore-

Ce bine că ești, ce mirare că sunt.

- Foamea de iluzii -
Există iubiri primitoare și iubiri capcană. Există iubiri otrăvite, splendide precum ciupercile cu pălărie roșie, dar care ucid cu aceeași neiertătoare iuțeală. Există și iubiri-iluzii, pe care le cauți și le inventezi cu tot dinadinsul atunci când ți-e cumplit de foame să te îndrăgostești.

- Fără tine -
Veșnic țin cură de slăbire și încerc să mă dezîndrăgostesc fără folos. Dar e ceva în mine care mă duce cu brațele intinse, ca și cum aș fi hipnotizată, către platouri cu baclavale și către iubiri deznădăjduite, dar dulci, către aluaturi parfumate și fragede, către brațe interzise.

- Fascinația Răului - ["Cu cât îți voi greși, te voi iubi."]

Separarea dintre bine și rău se limitează la social și ține strict de civilizație. În lumea decojită de morală, binele e plicticos. Doar răul ne face cu ochiul, ademenitor. Am cam vrea cu toții să furăm câte ceva. De-aia există proști pe lume, ca să traiască bine deștepții. Ne-ar plăcea să turnăm minciuni ca niște ploi dezlănțuite. Câteodată mai că ne-am dori să crape nu doar câte-o capră a vecinului, ci chiar vecinul însuși. Încercând să ne găsim împlinirea sufletului, ochii noștri alunecă după trupuri apetisante și nu suntem, vai, nu suntem în stare să-i ferecăm sfios sub gene.
Ce e bine? Ce-i rău?
Binele unuia e răul altuia. Cineva câștigă și cineva pierde. Suntem într-o continuă alba-neagra cu noi înșine, dar savoarea și farmecul vieții vin tocmai din încercarea noastră de a ne plasa, undeva, între bine și rău. Viața e frumoasă, pentru că e colorată. Nu albă, nu neagră, ci tărcată. Iar răul e misterios, interdicțiile se cer încălcate. Așa s-au născut bancurile care deplâng plictiseala din Rai și parangheliile înfocate din Iad. Așa s-au inventat zicalele gen "Fetele bune ajung în Rai, fetele rele ajung unde vor ele". E adevărat, e crunt dar adevărat că femeile nu au vise erotice cu domnii gospodari, care bat covoarele o dată pe lună și știu să pună murături, ci cu Don Juanii care știu să te facă să suferi, ah, să te perpelești, să mori de gelozie, să arzi de îngrijorată dorință. Foșnește în noi, răcoros și superb, fascinația răului.

"În aritmetica iubirii, unu plus unu fac totul, pe când doi minus unu fac zero."[Mignon McLaughlin]
"Dacă iubești cu adevărat pe cineva, lasă-l să plece: dacă se întoarce, e minunat. Dacă nu, probabil ia cina cu cineva mai atractiv decât tine."[Bill Grieser]

- Iubire pe viață și pe moarte? -

”Nu cred că în dragoste există alegeri pentru o viață Nu cred în iubiri eterne care călăresc peste orice obstacole, în amoruri care defrișează orice încâlceli de piedici, în povești veșnice cu inimi și trupuri pereche. "Pe viață" mi se pare o sentință nemiloasă atunci când se aplică unei relații cu ambiții la dragoste, sex și comunicare pe termen prea lung. Faptul că trăim încă într-o lume populată cu barbați care nu-și părăsesc nevestele, cu soți care nu-și abandonează copiii și omul de acasă, cu indivizi care nu se smulg cu ușurință dintr-o relație este o realitate (admirabilă, nu mă înțelegeți greșit!) care ține de cu totul alte coordonate ale psihicului uman decât de acelea sentimentale. Am bănuieli, ba nu, am și dovezi, că și ei, aparent stabili, se îndrăgostesc și suferă, poate chiar mai mult, că și ei au aventuri care le răvășesc sufletul, că și lor li se întâmplă să retrăiască chinul fabulos, delirant al dorinței interzise. Pentru că dragostea "pe viață" are frăgezimea unui pahar de șampanie spart la miez de noapte în toiul nunții.

Dulceața ei, a șampaniei și a iubirii, alunecă spre inevitabil, oricât de cu mare evlavie ar fi păstrată. Și atunci, măcar din când în când, trebuie să reiei exercițiul pur al emoției și răscolirii, răzvrătirii.

S-o faci cu nebunie și conștiinciozitate, cu nădejde, cu deznădejde. Să trăiești până la sânge, să iubești până la durere, să arzi pana la țipăt. Să simți că te sfâșii atunci când te desprinzi din îmbrățișarea celuilalt. Să-ți așezi ticăitul inimii în cadența silabelor numelui său. Să lași să-ți curgă prin vene parfumul său, dulce-otrăvit, egoist și sălbatic, terestru și înălțător.

Și ăa uiți că în dragoste nu există alegeri pentru o viață. Să vrei să îl iubești pentru totdeauna și să te iubească mereu.

Imposibil."

[Iubirea e o stare edenică. Dar pentru că nu suntem pregatiți să îndurăm fericirea cumplită pe care o aduce ea, sub pretextul dorului de libertate, fugim din Paradis. Și ne întoarcem unde?]